Search
Generic filters
Arhiva:

Kiriaki

26 iunie 2014

Kiriaki

Un intelept i-a adunat pe ucenicii sai in cerc in jurul sau si i-a rugat sa mediteze asupra Omului. Dupa o vreme de tacere intensa toti acestia au plans. Clopotul mic al bisericii bate ora noua. Uneori inclin sa cred ca generozitatea umana este un act pe cale de disparitie insa un loc sublim ca acest amfiteatru al muntilor la Epidavros ma contrazice. Et in Arcadia ego. Se poate ca dupa ce mergi in Arcadia sa vrei sa fugi la malul marii si sa arunci niste pietre sau sa urmaresti cu emotie, pe inserat, capul si coada unui leu de mare cum apar si dispar in tacerea apelor unite cu orizontul. Poate ca sirenele nu erau decat niste simpli lei de mare, in imaginatia unor marinari din vechile lumi. Marea stanca a Monemvasiei are un contur geometric asimetric. Azi am facut cateva schite cu silueta ei stranie si cateva fotografii la diferite ore ale zilei. Privita din lateral dinspre Nord Est marea stanca isi dezvaluie proportiile desavarsite, inaltimea maxima se afla cam la o treime din lungimea ei si intra de cinci ori in lungimea totala. La extremitati se incheie cu doua laturi de dimensiuni diferite. Cea mica intra de 12 ori in lungimea stancii iar cea mare de 7 ori. O singura intrare avea cetatea bizantina a Monemvasiei.

Pictura

24 iunie 2014

In pictura. Fara efecte, doar forta constructiva. De explorat forta, delicatetea/absenta sau transparenta/proximitatea abia resimtita/misterul. Sinteza intre geometrie si irational. Geometria imponderabila. Geometria insufletita.
Colajul o forma de tridimensional umil.

Harta sau GPS pe Drumul Matasii?

13 iunie 2014

Primul pas intr-o calatorie e sa te incalti. Abia apoi poti pleca. Azi la concertul de fado m-au urmarit pantofii ei negri, un amestec intre tango si fado, usor cam inalti daca e sa imi urmez cu exactitate gusturile. Tocurile prea inalte dau un mers nesigur, leganat intr-un fel ne-armonios, e greu sa mergi frumos pe tocuri. Imi plac lucrurile bine asezate, sa aiba o doza de concret bine determinata. Daca vrei sa sari sotronul sunt buni si niste bascheti, unu doi trei cinci sapte. Si ce? Si gata. Seara poti purta o splendida pereche de pantofi rosii si ai sa te bucuri de toate privilegiile, exact ca vietatile tremurande ale noptii. Pantofii negri ai cantaretei de fado aveau o bareta fina care se arcuia pe podul piciorului. Tocul inalt si gros facea un binemeritat contrast cu acea bareta. Inaltimea tocului ii oferea acestei frumoase femei un cap in plus fata de partenerul de scena. Voi purta ghete, vreau sa ma fac nevazuta sa ma strecor prin lume, sa le scot usor, cand vreau, sa-mi racoresc talpile in parauri de munte sau doar sa ma gandesc ca o voi face. In talpa ma gadila mangaierile tale, nu ca as vrea sa ne intample asa. Ma pufneste rasul nu ma pot stapani. Ma doare in cot e o expresie cam dura si poate putin cam anatomica, dar ma doare in talpa nu e nici o expresie. Daca imi insir toti pantofii pe care ii am pot face un curcubeu foarte frumos. Daca merg cu masina si nu conduc pot sta si desculta, ore in sir pe toate strazile, facand un inventar al tuturor caselor, fara sa ma uit la ele, le simt prezenta, le stiu, sunt acolo cu toate povestile lor. Vara poti sa nu porti sosete sau ciorapi, lasa piciorul sa respire, fa-ti unghiile sau ocupa-te cu mici chestii frivole. Acum plec.

http://blog.francesmay.com/2013/05/sheltering-sky.html

Inchide ochii, deschide ochii

9 iunie 2014

Atata timp cat nu punem granite de timp si spatiu, aici si acum se pot transfigura intr-un sentiment al infinitului. De azi sirenele te vor asurzi cu tacerea lor. Cantecul lor vechi patrundea membrana timpanului in timp ce tacerea aceasta va asedia mintile celor ce indranzesc sa se avante pe marile acestei lumi. Ma plimb prin Dayalbagh, Gradina Domnului. Ce atata vointa si determinare? Gata cu ele, le pun la pastrare. Pur si simplu ma las in voia acestei plimbari continue. Orientul. In Orele astrale ale omenirii Stefan Zweig descrie caderea Constantinopolului ca si cum ar fi privit-o peste gard. Navele Serenissimei nu au mai venit. Ultima slujba din Sf. Sofia ma infioara si imi amintesc de un text in care Kazantzakis descrie ultimele slujbe ortodoxe din bisericile Moscovei bolsevice, ca si cum Hristos isi lua oamenii si pleca cu ei in brate purtandu-i cu iubire de parinte ca pe niste copii mici care au adormit plangand. Raport catre El Greco al lui Nikos Kazantzakis. Soare si atat. Pare suficient. D vine de la Dumnezeu.
Inchide ochii. Deschide ochii. Inchide ochii.
Cand Adam a deschis ochii l-a vazut pe Dumnezeu si s-a indragostit.
Iubirea este sensul Vietii.
Traiesc in afara fiintei mele.
Desenez un cerc si un patrat in continuarea fiintei mele.
Pun virgula dupa fiecare zi, dar cine vede asta?
Daca ar pica un meteorit pe Drumul Matasii lumea s-ar imparti in doua.
Melech/ Malka /Malkuth. La Palat e o pictura a lui Rembrandt cu povestea Esterei. Mantia ei arde, e atata seva senzuala in acea faptura si in vesmintele ei. Regina. Lumina invaluie bland cu multa economie. E putina lumina acolo dar ce lumina! Intunericul ii e matca si datator de forta.

Orient

6 iunie 2014

Maine la ora 12:00 la Radio Romania Cultural voi fi in dialog cu Daniela Rei Visan. Stau intr-o cana de ceai. Ceai de tei. Aerul cald umed si parfumat nu e doar o iluzie. Ma plimb cu bicicleta intr-o imensa cana cu ceai de tei si scriu in jurnal.

Despre tandrete

Citeam aseara si eram complet absorbita de Ochii Beatricei in varianta lui HRP. Ca sa completez aceasta dulce si treaza in acelasi timp reverie afund cu placere o lingurita in borcanul cu ciocolata. Ciocolata ocoleste cu moliciune gura mea si aterizeaza pe carte. Vai. Ma vad explicand candid toata treaba, cui, lui, celui care mi-a dat cartea. Ma afund in perne si singura ma gandesc la seria lui Fibonacci, trei, cinci, opt, treisprezece. Liniste.

http://www.radioromaniacultural.ro/daniela_rei_visan_in_dialog_cu_alina_rizea_gherasim-15826