Search
Generic filters
Arhiva:

untitled

28 aprilie 2015

Stau și aștept să se întâmple ceva. Păi, să se întâmple ceva!
Pisica aia neagră mi-a trecut prin față. Nu mi-a tăiat calea. Eu eram în calea ei. Și dacă stai bine și te gândești, ce atâta tevatură cu cine iese în calea cui. Dacă e să privești o hartă a cerului nu îți mai este clar ce e jos sau sus. Sau cine îți zâmbește din ultimul rând al sălii. Cred că e mai important că această pisică neagră are blana lucioasă. Exact ca părul dat cu briantină al străbunicului meu grec. Era grec-grec. Nu l-am cunoscut. L-am văzut doar în poze. Avea o privire dură.
Pisica asta mă privește cu niște ochi triști. Acum zău, cum să te privească o biată mâță? Și ce sunt eu? Un biet intelectual, un aspirant mai bine zis. Ia să mă iau după pisica asta. Cine știe unde se duce. Și așa mă plictisesc. Ia te uită, s-a lipit de soclul unei statui. Caută umbra. Se tot fâțâie pe acolo. Ce i-o place la statuia asta? S-a așezat în umbră. Pare un sfinx. Asta e frumos. Dacă era cățel, ridica un picior, făcea pipi pe soclu și pleca. Asta mică stă cuminte. Doarme acum.