Alina Gherasim

Am citit un studiu al unor fizicieni care au intuit posibilitatea de a fi cuprinși într-un multivers. Adică o sumă de universuri. Păi și dacă mai există și alte universuri, ce treabă avem noi oamenii cu ele? Dacă după moarte plec în alt univers? Da, ar fi bine să mă documentez un pic ca să nu pic de prost pe acolo. Mi-e să nu am surpriza neplăcută că am trăit într-un soi de lumea a treia a universurilor. Adică să găsesc o gașcă de elită stând bine mersi pe acolo în timp ce eu vin cu valiza mea veche și rupt în cur dintr-un univers de mâna a paișpea. Nu vă supărați, eu unde mă așez? La cort!? Nu mulțumesc. Vezi, astea sunt subiecte pe care nu le pot discuta cu Julie. Ea e femeie. Ce înțelege ea din toată treaba asta complicată? Cred că femeile aparțin unui univers separat. Cam așa văd eu treaba. Și au pătruns în lumea noastră a bărbaților prin coasta lui Adam. Ca să ne încurce toate socotelile. Tare aș fi curios cum ar arăta Biblia fără femei. O poveste mult mai scurtă, desigur. Dar mult mai veselă. Povestită de Adam, de Heruvim și de șarpe. Lângă Tigru la o bere. La umbra unui pom. Producția de mere e ok. Șarpele râgâie. Are o idee să facă rachiu de mere că berea nu-i place. Din merele de pe jos. Sunt dulci. Și când putrezesc se îmbibă cu un iz de alcool o nebunie. Heruvimul și-a înfipt sabia în pământ. E cam ruginită. Adam s-a apucat să împletească niște fire lungi de iarbă uscată. Face un coș pentru mere. Toți sunt goi. E cald. Nu le e rușine. Nu știu ce e aia. Adam se scarpină după ureche. Se cam plictisesc ei pe acolo. Heruvimul se apucă să inventeze povești. Și primul personaj inventat este o Femeie.

(fragment)
Imitație de blugi, surogat de cafea, Pif rusesc, caramele bulgărești, foarte bune de altfel, parfum de trandafiri, ro-cola, ghiozdanul lui tata mare, geanta de la masca de gaze, ciocolată din soia, imitație de blană, imitație de bumbac, de piele. Ecran colorat pentru televizor alb negru, pastă de dinți cu aromă de mentă, puding cu flavour de ciocolată, desene animate, Lolek și Bolek, foarte mișto, bocanci ca la armată, bluză neagră transparentă ca-n serialul Dallas, țuică colorată cu caramel ca să semene a whisky, colecția de pungi frumos colorate aduse de bunica din Germania, geacă din pânză bej, oribilă dar la modă, să fii ca ceilalți, automobile ca cele franțuzești, pâine de trei zile reîncălzită la cuptor, gol în stomac. Asta era acum vreo 30 de ani. Acum e cu totul altfel. Mașini mai tari ca alea germane pe gropi mai mari ca pe Marte, cu motoare fabuloase pentru mers târșa-târșa pe străduțe ca să stârnești invidia fraierilor de pe marginea drumului, țoale de firmă, dacă nu cumva or fi falsuri, purtate de gagici deșelate, care parcă se târâie pe holuri de spital în loc să meargă drept și demn, imagine falsă, făcătură totală, alură de macho prosper, de fapt un țâști-bâști de periferie cu program de agățat în centru, imitație de Gucci, Fendy cu Y, pour les conaisseurs, pâine albă dată cu smac să pară integrală, potol cu e-uri, tâțe cu silicon, buze umflate, măriri și îngroșări, cyalisuri, ce naiba o mai fi și aia, era scris pe o geantă și m-am făcut de râs că nu știam.

(fragment)
Alice tot răsfoiește o cărticică despre salvarea planetei. Mi-a propus și mie să reciclăm capacele de plastic de la coffee to go-ul pe care-l bem zilnic. Mi-a citit niște statistici despre deșeurile produse de oameni. Dacă ai face un lanț din dozele de aluminiu ajungi pe lună, cu pungile de plastic ajungi pe Venus, iar cu PET-urile mergi într-o adevărată expediție intergalactică. Bine, dar eu nu vreau să plec nicăieri. Totuși nu pot să nu mă gândesc că o mare parte din planeta noastră e locuită de oameni foarte săraci. Cărora nu poți să le spui nimic despre reciclarea becurilor pentru că în coliba lor modestă pur și simplu nu au așa ceva. Iar să îi convingi să nu arunce în boscheți adidașii jerpeliți primiți de la ajutoare ar fi de-a dreptul aroganță. Cu picioarele lor murdare și mâinile lor crăpate sigur se iubesc mai mult între ei. Și mușcă din viață cu mai mare poftă. În timp ce depresiile bântuie nestingherite lumile civilizate. Așa că nu știu sigur cine cui dă lecții. Bine Alice, hai să mai reciclăm ceva!