Sonet 66 William Shakespeare
28 octombrie 2016
Sînt istovit, şi-n tihnă voi să mor
decît să-l văd slăvit pe ticălos
iar pe sărman de rîsul tuturor,
să văd tăgăduit pe credincios,
pe vrednicul de cinste, oropsit
şi pe femei batjocorite crunt,
pe cel făr’ de prihană, pedepsit
şi pe viteaz răpus de cel mărunt
şi artele sub pintenul despot,
să văd prostia doctor la deştepţi
şi adevărul „vorbă de netot”
şi strîmbul poruncindu-le la drepţi:
mă uit scîrbit la tot şi … Bun rămas!
Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?