Search
Generic filters
Arhiva:

Balena înghețată – audio povestire în lectura autoarei – Alina Gherasim

29 mai 2019

Lectură publică – Alina Gherasim la Heidelberg

24 mai 2019

Seara de lectură publică a fost susținută de scriitoarea și artista vizuală Alina Gherasim, la invitația domnului Iosif Herlo, Președintele Asociației pentru Literatură, Muzică și Artă, „Alexandru Ioan Cuza” din Heidelberg.

Evenimentul a avut loc pe data de 18 mai 2019, ora 19, în cadrul Welthaus Heidelberg, Willy-Brandt-Plaz 5 din Heidelberg.

În cadrul evenimentului scriitoarea a susținut o lectură publică din scrierile sale și a prezentat un scurt film despre activitatea ei de scriitor și pictor.

 

Lumea lui Izumi

13 mai 2019

 

Pe o parte era desenat un nor mic alb și zâmbitor iar lângă nor o rochie bătută de vânt, fundalul era albastru deschis, simțeai adierea răcoroasă.

„Iulia mă ținea la curent cu situația mareelor din Australia, din când în când îmi mai trimitea într-un pachet, nisip, mici scoici și pietricele minuscule care miroseau a sare. Scrisorile ei erau pline de desene, cu puține cuvinte, mai mult fulgurații de gând, impresii, nimic clar. Mă retrăgeam cu ele în lumea lui Izumi, puneam cele două cărți poștale una lângă cealaltă până formau un film continuu și acolo petreceam ore. Acum și oceanul făcea parte din lumea asta, albinele zburau și vasta întindere de ape fără teamă că o să-ți ude delicatele aripi. Cei doi câini era foarte zăpăciți și mă acompaniau pe un faraon, stăteau la picioarele mele, unul într-o parte și celălalt în cealaltă parte și îmi vegheau scrisul. Îmi propusesem ca până revine Iulia să termin romanul la care lucram fără spor. Am modificat titlul, o să se numească Trapez. Câinii stăteau cuminți, le povesteam și lor acțiunea și mi se părea că mustăcesc. Bine, am să modific, stați liniștiți, le ziceam în timp ce imploram în gând să înceapă iar ploile torențiale, aveam nevoie de ele ca de oxigen. Voiam să plouă când nu mă așteptam, să simt tangoul cum mă învăluie și mă invită ca pe un fur în culoarele sale roșii și uscate ca nisipul deșertului la asfințit. Să plouă și să-mi ardă fața în același timp, să fiu ud și fierbinte și să fiu fericit că exist.”