Vizita s-a încheiat și am plecat acasă cu un exemplar în miniatură de amoraș ochios. A doua zi acasă în fața dulapului exclam: nu am cu ce să mă îmbrac!, nu mustăciți, chiar nu am cum să potrivesc fusta cu dungi cu vreuna din zecile de bluze cu flori luate cu două brațe atunci când sunt reduceri la AVA 13, nu sunt o fashion victim, totuși astăzi la ”three thirtish” cum spune prietena mea Mel, am o întâlnire importantă cu noul meu agent. Chiar contează cum mă îmbrac, dacă mă duc în negru toată o să creadă, cu toate recomandările pe care le am, că-s vreo crispată ceea ce se poate reflecta și în arta mea, să-mi pun pălărioara aceea cu margini ca niște codițe și bluza cu pătrățele sigur mă ia drept Dorothy din Kansas și mă trimite direct în țara lui Oz. Ce ar fi să îmbrac sacoul albastru de acum zece ani și pantaloni. Of, nu! Trebuie să fiu eu cea de acum, nu să par vreo sau vreun, mai bine un nimic autentic decât o copie a ceva. Mă descurc eu. Buticul Alandala, cum l-am botezat, vă spun doar vouă, avea ieri expusă în vitrină o fustă hippie cât o umbrelă de soare. Sau îmbrac puloverul meu mov cu guler bărcuță, s-a cam lăbărțat, mă rog, dacă apar așa o să spună că sunt dragul de Racoviță după expediție. Îmi face plăcere să-mi amintesc de Amundsen, Cook si Racoviță, am în minte chipul lor post Belgica. Modă, guler, scoarță, poză, imagine, mustață în furculiță, papion, privire de vizionar, aleluia toate, jos cu atitudinea rigidă, trăiască viața așa cum e ea, să nu ne ferim mai ales dacă își permite să ne invadeze. Ce stranii sunt comportamentele în condiții extreme, unde cu alte cuvinte nu ai de ales, așa cum în poza din jurnalul de călătorii la Polul Sud, Amundsen cu o mână în buzunar și o alta pe mașinărie, îl tunde pe Racoviță care zâmbește hâtru, cu un șervet de bucătărie la gât, spre fotograf, în timp ce o apariție cu căciulă rusească face ochii mari în cadrul ușii în dreapta. Bye, bye civilizație, pinguini, venim. Cu jacheta neagră și rochia albă voi arăta ca un pinguin imperial. Asta era!
Vizita s-a încheiat și am plecat acasă cu un exemplar în miniatură de amoraș ochios. A doua zi acasă în fața dulapului exclam: nu am cu ce să mă îmbrac!, nu mustăciți, chiar nu am cum să potrivesc fusta cu dungi cu vreuna din zecile de bluze cu flori luate cu două brațe atunci când sunt reduceri la AVA 13, nu sunt o fashion victim, totuși astăzi la ”three thirtish” cum spune prietena mea Mel, am o întâlnire importantă cu noul meu agent. Chiar contează cum mă îmbrac, dacă mă duc în negru toată o să creadă, cu toate recomandările pe care le am, că-s vreo crispată ceea ce se poate reflecta și în arta mea, să-mi pun pălărioara aceea cu margini ca niște codițe și bluza cu pătrățele sigur mă ia drept Dorothy din Kansas și mă trimite direct în țara lui Oz. Ce ar fi să îmbrac sacoul albastru de acum zece ani și pantaloni. Of, nu! Trebuie să fiu eu cea de acum, nu să par vreo sau vreun, mai bine un nimic autentic decât o copie a ceva. Mă descurc eu. Buticul Alandala, cum l-am botezat, vă spun doar vouă, avea ieri expusă în vitrină o fustă hippie cât o umbrelă de soare. Sau îmbrac puloverul meu mov cu guler bărcuță, s-a cam lăbărțat, mă rog, dacă apar așa o să spună că sunt dragul de Racoviță după expediție. Îmi face plăcere să-mi amintesc de Amundsen, Cook si Racoviță, am în minte chipul lor post Belgica. Modă, guler, scoarță, poză, imagine, mustață în furculiță, papion, privire de vizionar, aleluia toate, jos cu atitudinea rigidă, trăiască viața așa cum e ea, să nu ne ferim mai ales dacă își permite să ne invadeze. Ce stranii sunt comportamentele în condiții extreme, unde cu alte cuvinte nu ai de ales, așa cum în poza din jurnalul de călătorii la Polul Sud, Amundsen cu o mână în buzunar și o alta pe mașinărie, îl tunde pe Racoviță care zâmbește hâtru, cu un șervet de bucătărie la gât, spre fotograf, în timp ce o apariție cu căciulă rusească face ochii mari în cadrul ușii în dreapta. Bye, bye civilizație, pinguini, venim. Cu jacheta neagră și rochia albă voi arăta ca un pinguin imperial. Asta era!
