Scriitor și pictor

”Alles Nahe werde fern” (Goethe)

Podul. Jumătatea aeriană a apei.

Parcă nici o imagine nu se poate coagula. Sunt straturi și straturi care se suprapun peste canalul Shirakara din Gion. Lumina soarelui, foșnetul delicat al sălciilor, fulgii de zăpadă, câteva note cântate la shamisen, trecerea imperceptibilă a unui kimono, o lacrimă bine ascunsă, un guler răsfrânt, acel obi înfășurat de nouă ori. E dureroasă acceptarea frumuseții unei lumi care trece. Pentru că frumusețea doare oricum. Rogojinile, crizantemele, podul Mirabeau recitat de o gheișă după cum relatează Guillain, particula de fericire ca și podul care este jumătatea aeriană a apei. Semn al efemerului. Salcia lemn prost, salcia lemn plângător, lemn trecător. Nu există melancolie, doar tristețe, așa cum orientul o înțelege și o blândețe tandră ascunsă în urma unor gesturi predefinite de tradiție. Emoții ardente statice. ”O emoție violentă ce clocotește în spatele unor fețe impasibile” spunea Robert Guillan. Trait d’union între apă și lemn în mai toate stampele japoneze. Salcia se pleacă în lumina mohorâtă ce se afundă în apele puțin adânci. Sayonara!

ARG 2014