Fetita cu chibrituri nu vroiam sa o recitesc, imi producea un sentiment de teama, cercurile acelea ale amintirilor ei pe care atunci nu le intelegeam prea bine, ma nelinisteau profund. Lumina efemera a micului foc reusea sa aduca evenimente de o cu totul alta anvergura. O flama continea o lume, apoi intunericul si frigul se instaurau firesc. Febra asta care ma tine de cateva zile, incepe sa topeasca banchiza si vasul Belgica poate pleca la drum, mi-am umplut buzunarele cu chibrituri, cine stie cine imi cere un foc.
Desi pe mare sansele sunt putine. Daca voi naufragia mi-am pregatit in cufarul-atelier pe langa culori, panze, chibrituri si diverse alte ustensile, cateva carti. Stefan Zweig cu Douazeci si patru de ore din viata unei femei si alte cateva dar le-am impachetat atat de bine ca am si uitat titlurile. Marinar – nu-ti cere nimic pentru ca nu e fixat in timp si spatiu. Cunoaste lume pestrita. De altfel nu poti fugi din calea lui. Fuge el.