Scriitor și pictor

O calatorie in sens invers

In Cythera primul pas facut fara complicatele vestminte pictate de Watteau. Doar o paranteza – si Poussin a fost pe langa subiect pictand Et in Arcadia ego daca e sa ne concentram doar asupra realitatii peisajului. Mergeti in Arcadia si comparati, da, da, si apoi cititi si eseul lui Octavian Paler despre vizita sa in Arcadia. Revenind la Cythera de astazi. Un munte inalt si arid, acelasi care a privit-o si pe Afrodita atunci. Povestile fac locurile si mai frumoase si uneori anihileaza propria memorie in favoarea amintirilor colective. Un gol in minte, unde se acumuleaza si se aseaza intr-un anume fel imagini, le simt dar nu ma gandesc la nimic. O gramada de pisici pe insula asta si sub tot soarele Mediteranei. Cythera astazi? Arida cu peisaje selenare in sud si ceva mai verde in partea de nord unde padurile rare si aromate de pin te pot duce cu gandul la Cythera delicatelor jocuri amoroase imaginate de Watteau. Insa e mult prea cald acum. Imaginatia pare mai puternica decat realitatea, plus ca e o lume doar a ta, oricand vrei, ajungi la ea cu un pasaport pe ale carui file iti pui singur viza, asta doar ca sa mai amani putin imbarcarea spre Cythera personala. Sau te poti preface ca te certi cu vreun vames penat. Eros. Care insista sa-ti rascoleasca geanta doar ca sa-ti strice ziua. In fine. Din sudul Moreei se vede Cythera, din Cythera se vede Anti Cythera, din Anti Cythera nu se vede Creta, din Creta se vede capatul lumii. Cred. Si mai era ceva. Au adus pietre albe si le-au aruncat in mare, zic ei, era pericol ca marea sa erodeze tarmul si plaja sa nu mai fie ce a fost. Azi am observat o gramada de gandacei noi in nisip. Vantul bate tare, puterea zece, spune Dimitri, dar eu nu stiu mai nimic despre toate astea. Pe plaja de est trebuie sa fie valuri foarte mari, mult mai mari. E deja ora patru si nu imi vine sa plec de aici, cafeaua asta e foarte buna desi nu e o cafea tare asa cum o beau deobicei. Dupa cate drumuri am batut, un pic de lene, ei bine, mai multa lene, face bine si as sta aici o vesnicie. Ca si Maharajahul care sta pe plaja. Inconjurat de patru femei. Tinere si frumoase. Soarele arde acum si mai tare. Si lui Panaiotaki i-ar place. Femeile sunt foarte tinere se vede dupa stralucirea dintilor lor si dupa nepasare. Profilul lui il pot vedea destul de clar, nasul fin, parul argintiu acum e prins intr-un nod in crestetul capului. E cald. Nu conteaza asta. Vorbeste cu una dintre femei, degetele lui subtiri arunca cate un arc desenat cu precizie in aer. Ea are aerul unui invatacel in vacanta si costumul de baie e legat aiurea la spate cu doua fire incurcate. Cam asta e tot.