Dictionar de culori si diversi termeni luati la intamplare

Alb. Oceanul inghetat de Nord.
Alb pe alb, rece pe rece si peste toate o liniste surda. Ca o expeditie care nu a mai avut loc. Vasul Belgica blocat in banchiza. Cerul se confunda cu apa, in jurnalul lui Racovita am gasit cateva date despre acest fenomen straniu. Water sky. Lui Turner i-ar fi placut. Lucrurile isi pierd din contur insa capata profunzime. Ca intr-un vis. Sau ca intr-un film de la Polul Nord al lui Medem.
Albastru. Laguna Venetiei si albastrul de Isfahan.
Rosu. Imi imaginez muntii Atlas de un rosu caramiziu, un rosu adanc, bogat, fierbinte. Ei nu sunt asa. Rosu de Marrakesh. Mirosul puternic al vopsitoriilor si buchetul de frunze de menta, ineficient dar fermecator. Macar iti ofera iluzia ca intre tine si mirosul greu de suportat al pieilor tabacite e ceva ca o speranta, un raspuns venit in vis. Uluitor.
Multicolor. Fluturii printului Caradja.
Fluturii traiesc putin, de la 3-4 zile pana la maxim 7 luni, in functie de specie.
Pentru perpetuarea speciei sunt obligati genetic sa recurga la metode extrem de rapide de gasire si seductie a partenerului. Culoarea aripilor, emiterea unor cantitati mari de feromoni, dispozitive de imprastiere mai eficienta a feromonilor (la femele) un fel de perie pufoasa situata pe aripi, pe interior, la nivelul abdomenului, care ajuta la distribuirea cantitatii de feromoni si in acelasi timp protejeaza zona abdomenului de frecarea aripilor in timpul zborului. In tot acest timp, functioneaza si metodele de aparare prin camuflare (sub forma de frunze, sub forma de frunze atacate de ciuperci, aripi cu aspect zoomorf, desene sub forma de ochi de bufnita). Exista si o mica forma de atac: aripi puternic colorate extrem de lucioase care in contact cu lumina functioneaza ca o oglinda care orbeste atacatorul). Formele de camuflare ale fluturilor sunt in armonie cu tipul de habitat. Altfel nu functioneaza. I-ar da de gol.
Trandafiriu. Culoarea luminii in desert. Amprenta mainilor in lutul caselor din Tabriz. Gradinile desertului in lumina diminetii. Shiraz, Tabriz, Isfahan, Tanger, Iaffa, Ierapetra, Alexandria, Sinai, Moreea, Ierusalim.
E mai mult aer acolo unde iti e drag a-l respira. Aerul acela fierbine iti merge pana la inima, acolo bate inima lumii.
Verde. Podul acesta trece peste o apa verzuie, o culoare greu de definit.
Pe pod treci sau stai. Poti sta si cinci ore fara sa-ti dai seama. Poti face un popas, podul nu e doar loc de trecere. Stiu un pod pe sub care apa trece odata la doi ani. In Patrar de Veghe al lui G.M.Cantacuzino e o descriere fabuloasa a podului Aly Verdi.
Muzica apelor. Culoarea apelor. Culoarea muzicii. Ce culoare ar putea avea Tristan si Isolde a lui Wagner?
Dar viata spre ce se indreapta? Asta ce culoare are?
Gri. Din alb si negru. Poate merge pentru un pulover, dar nu-mi prea place.
Crimson, Alizarin, Cobalt, Prusia, Ultramarin, Alicante, Smaragd, Galben de Napoli.
Roșu. Encaustica. Pompei. Pagân. Demeter.
Culoarea nisipului fierbine are un miros de cafea cu cardamon. Culoarea are miros. Toate simturile participa daca stii cum sa le strunesti. Vibreaza, tresar, pot alcatui chiar si o simfonie.
Mesoghios. Pamanturile de la mijlocul lumii. Un fel de buricul lumii.
Galben – Yvonne Cusin si Galben Lemon. Culori dragi lui Theodor Pallady.
Contur – conturul este el insusi o mangaiere
Calder – daca ar fi folosit lacrimi in ale sale Mobile, lacrimi mici, mari, tandre, blande, credincioase, de furie, de iubire, de fericire, de iertare, triste, fiecare cu dinamica sa, miscandu-se in contratimp, in acelasi timp, dincolo de timp. Tare mi-e ca daca il voi intalni pe Calder voi izbucni iar in plans.
Rodiul – are flori portocalii, le poti privi si cu un singur ochi. Cu 2,3 sau 4 ochi e chiar mai bine.
Melech/ Malka /Malkuth. La Palat e o pictura a lui Rembrandt cu povestea Esterei. Meghilat Ester. Mantia ei arde, e atata seva senzuala in acea faptura si in vesmintele ei. Regina. Lumina invaluie bland cu multa economie. E putina lumina acolo dar ce lumina!
Orhideea – de un alb pur, o poate vedea numai cine stie sa ierte.
Capatul lumii – un balcon de la care nu mai ai ce vedea, totul se consuma acolo si dincolo deopotriva, contrariile devin una. Femeia sfasiata a lui Simone de Beauvoir nu a ajuns inca acolo. Inca.
Pantofi – o piele fina ca o manusa culoarea rosu inchis. Se contopesc cu talpa, apoi o parasesc cu tandrete.
Yves – Albastru Klein. O scenografie cel putin bizara, orchestra de camera, un public la patru ace, galeti cu vopsea albastra, Klein si femeile acelea goale asteptand sa-si ofere trupul culorii si impreuna sa lase amprente pe valuri mari de hartie.
Fără explicație:
Iubito
Martha
Les quatres verites
Adevar
Tandrețe
Seherazada
Bayreuth
Ipocrizie
Racoviță
Amundsen
Grădina de iarnă – o casă cu seră. Trecere directă din casă în vis.
Încredere – repet, iar și iar și iar și tot nu e de ajuns cu fiecare zi cu fiecare secundă din milioanele de secunde ce trec și se scad din soaptele nespuse sau tacute.
Monologul lui Beauvoir e puternic. Fiecare cu ale lui.