Atata timp cat nu punem granite de timp si spatiu, aici si acum se pot transfigura intr-un sentiment al infinitului. De azi sirenele te vor asurzi cu tacerea lor. Cantecul lor vechi patrundea membrana timpanului in timp ce tacerea aceasta va asedia mintile celor ce indranzesc sa se avante pe marile acestei lumi. Ma plimb prin Dayalbagh, Gradina Domnului. Ce atata vointa si determinare? Gata cu ele, le pun la pastrare. Pur si simplu ma las in voia acestei plimbari continue. Orientul. In Orele astrale ale omenirii Stefan Zweig descrie caderea Constantinopolului ca si cum ar fi privit-o peste gard. Navele Serenissimei nu au mai venit. Ultima slujba din Sf. Sofia ma infioara si imi amintesc de un text in care Kazantzakis descrie ultimele slujbe ortodoxe din bisericile Moscovei bolsevice, ca si cum Hristos isi lua oamenii si pleca cu ei in brate purtandu-i cu iubire de parinte ca pe niste copii mici care au adormit plangand. Raport catre El Greco al lui Nikos Kazantzakis. Soare si atat. Pare suficient. D vine de la Dumnezeu.
Inchide ochii. Deschide ochii. Inchide ochii.
Cand Adam a deschis ochii l-a vazut pe Dumnezeu si s-a indragostit.
Iubirea este sensul Vietii.
Traiesc in afara fiintei mele.
Desenez un cerc si un patrat in continuarea fiintei mele.
Pun virgula dupa fiecare zi, dar cine vede asta?
Daca ar pica un meteorit pe Drumul Matasii lumea s-ar imparti in doua.
Melech/ Malka /Malkuth. La Palat e o pictura a lui Rembrandt cu povestea Esterei. Mantia ei arde, e atata seva senzuala in acea faptura si in vesmintele ei. Regina. Lumina invaluie bland cu multa economie. E putina lumina acolo dar ce lumina! Intunericul ii e matca si datator de forta.