Autor: Aurelia MOCANU
Observator Cultural
Numărul: 758 – 6 Februarie 2015

Acum aproape un veac, jurnalul postum al lui Odilon Redon conţinea o observaţie asupra aventurii privirii: „Semnul misterului constă în aceea de a fi tot timpul în echivoc, în aspecte duble sau triple (imagini în imagini), forme în devenire, în funcţie de starea de spirit a privitorului“. Deplin productivă în era hipermontajului ima – ginii, Alina Rizea Gherasim pare că împrumută această strategie imaginativă şi nota de portativ cromatic a magului picturii simboliste. Artista este la cea de-a doua etalare consistentă pe simeză, după Arhitectura grădinii, prezentată la Centrul Artelor Vizuale – etaj, în 2013. Acum, la Galeria Simeza, circa 50 de montaje mixate şi anvelopate pictural (grafică-colaj-desen) se înseriază pe cinci scenarii:Poeţii,Muzeul Magistral, Drumul Mătăsii, Atlasul, Grădina Spiritului. Iconografia înaltă a imaginilor expuse în secvenţă populează un legato în acuarelă şi voalat de texturi celulozice. Din loc în loc, percepem un gong de ultramarin aşternut pe mici octogoane sau triedre.

Sînt focalizări treptate de document vizual colat şi poetizat prin dispersii de culori oxidate. Apoi, cu filigranul de cili al peniţei caligrafice sau cu arborescenţa desenului fin în creion, artista densifică scena imaginilor. Ca decizie personală, le „învăluie“, le estompează cu „parcele de diafan“ prin lipiri cu boare-de-hîrtie. Presu punem o stare de invocare, prin gesturi plastice, a întîlnirii sale emoţional-intelective cu cîte un eon cultural: fie el Rembrandt la senectute, Edvard Munch, Masca lui Agamemnon ori poeme de Prévert, Pessoa, Gherasim Luca, Blaga. Aşternerea culorilor de apă se face ca sub lentile culisante de microscop, dublată de pînda configuratoare a graficianului pseudoilustrator. Tot din vastul areal al desenului colorat sînt valorizate cînd adîncimile de moar ale laviului, cînd tăria cernelurilor de pecete.

Harta identitară a Alinei Rizea aparţine, generic, desenatorilor care, pe o linie de lirism congruent picturalului, şi-au pus în operă mitologii extrem de personale. Pentru publicul bucureştean, această distinsă castă porneşte de la şcoala lui Vasile Kazar, apoi din cea a lui Octav Grigorescu. Din generaţia spre seniorat a zilelor noastre, o voce sigură o reprezintă desenul colorat semnat de Ion Atanasiu Delamare. În borgesiana grădină a producţiei sale imaginative, Alina Rizea are o calitate admirabilă atît textural-plastică, cît şi livrescă, pe care n-o putem numi decît „viziuni in libris“. Distinctă rămîne curgerea enciclopedică, aparent dezinvoltă, a iconurilor din grafica colată şi colorată a artistei, un Nymphear al Bibliotecii.