Mersul cu barca. Vremea-i minunată, la fel și apa lină și liniștită, parcă-nvelită într-un atlaz albastru-deschis, și nimic nu pare amenințător. Tînăra doamnă are o robă akome și pantaloni largi; băiețandrul care o slujește cîntă minunat în timp ce trage de ceea ce cred că se numește ”vîslă”; e un tablou minunat, ce ar trebui să aibă martori care să-l prețuiască. Dar pe la jumătatea drumului, începe să bată un vînt năprasnic, iar suprafața mării devine frămîntată. Acum, zorind s-ajungă, aproape leșinați de spaimă și văzând că valurile inundă barca, parcă nici nu le vine-a crede că doar cu o clipă înainte apa era așa de liniștită și netedă ca oglinda.