În joacă joacă-te jocul jucăușă, maimuțica cu cercei joacă noaptea pân’ la trei,
X-chen te privește drept în ochi și ce poți face? Închizi ochii repede. Vezi că bucla aia nu îți mai stă bine pe frunte, hai nu plânge, ești foarte drăguță și așa, ai un contur delicat, trasat de o mână de pictor, hai să ne mai jucăm, vremea trece, o să mai plouă dar tu nu o să mai ai chef de joacă. Văd și urmele pașilor tăi, sigur ești o pisică. Așa e? Am ghicit? Hai acum, uite eu închid ochii și tu te ascunzi. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, un pahar cu lapte rece, și-o cafea amară, ieși pe usă afară.

Mă cheamă Maeda și pe covor arunc o groază de chestii, nu e treaba ta, pictează-mă și atât. Te rog. Klimt, uită-te la mine, îmi țin mâinile la spate ca să-ți ușurez munca, degetele mele sunt greu de desenat pentru că sunt speciale și nu vreau să fii sigur că am zece degete. Câte am, e treaba mea. Rochia asta albă nu pot să o sufăr dar în pictura ta chiar pare frumoasă deși mi-ar fi plăcut să apar îmbrăcată cu pantalonii de călărie și o cască pe cap. Prea mult negru. De ce ai pus roz în spate? Și ăla ce e? Un covor sau un lac?

ARG 2014