Scriitor și pictor

“Zăpezi de imagini” Marin Gherasim, Alina Rizea

Autor:Gheorghe Pogan

La vernisaj, căutând o cale simplă și folositoare pătrunderii în universul celor doi pictori, am rugat numerosul public prezent să-și imagineze că ne aflăm înlăuntrul tablourilor și peste noi ninge cu imagini. Strat după strat, noile imagini acopără imaginea inițială, dar nicipodată în întregime. Ea va răzbate la suprafață și va fi mereu parte a întregului zăpezii de imagini. Acoperind realul, straturile îi vor da o nouă formă și o nouă aparență. Într-un fel, această cale era sugerată chiar de pictura celor doi, mai direct și mai vizibil la Alina Rizea, mai sofisticat la Marin Gherasim.

Este oarecum neobișnuit ca în creația pictorilor din aceeași familie, tată și fiică în cazul nostru, înrudiți și prin fondul comun de cultură, educație artistică și respect față de valoare, să existe o mai vizibilă distanțare stilistică, dar și o complementaritate surprinzătoare, dată de reliefarea altor trăsături stilistice prin care se afirmă originalitatea școlii românești de pictură și deplina ei maturitate. Dacă la Marin Gherasim putem vorbi de un sistem de semne, de o combinare expresivă a suprafețelor de culoare abstractă cu simboluri evocând fondul iconografic autohton, paleocreștin, sau a ortodoxiei deja afirmate, și sintezele geometrice ale anluminurilor și arhitecturii medievale românești, la Alina Rizea este evidentă constituirea unui sistem de imagini. Este o mutație de ordin intelectual, dar și una de ordin tehnic.

Pictura lui Marin Gherasim evocă o operațiune de restaurare, de regăsire a reflexiei primordiale, moștenită cultural, cea prin care, câștigând rigorile geometriei, imaginea s-a desprins de realitatea evocată, dar i-a și încorporat conținutul și semnificațiile. Marin Gherasim a ales și dezvoltă exemplar o pictură a dezvăluirii credinței prin „matematicile” simetriilor, culorilor abstracte, acorporale, și formelor simbolice. Pictura Alinei Rizea este un montaj de forme și de timp. Imagini din timpuri și culturi diferite se aștern în straturi. Pe măsură ce se apropie de prim-plan și de îndepărtează de imaginea inițială, deja conceptualizată, se produce o dizolvare a figurativului în întinderile cromatice vibrate evocând întinderi cosmice ori structura atomică a materiei și, în cele din urmă, prin albul acaparator, lumina primordială. Prin firesc și forță a expresiei, Alina Rizea are corespondent în ceea ce inseamnă creația Magdalenei Rădulescu pentru pictura românească.

 

Expoziția comună a celor doi de la galeria Forma din Deva, parte dintr-o suită a expozițiilor de calitate, este un argument potrivit pentru a demonstra că există o școală românească de pictură. Ea are propria-i identitate europeană, originalitate și valoare, conjunctural, sper, împiedicate să se arate pe deplin lumii. Poți înlănțui un munte, pentru o vreme, dar nu-i vei putea înlănțui mereu măreția.