Misterioasele Chipuri si Locuri
1 ianuarie 1970
Mătase, chipuri, grădini
1 ianuarie 1970
Chemarea grădinii
1 ianuarie 1970
”Discursul pictural pe care îl instituie Alina Rizea ne apare ca un act de întemeiere, ca semn al afirmării forţelor creatoare, al deschiderii unor procese raţionale în care fiinţa artistei îşi află identitatea. Starea iniţială a spaţiului său pictural nu angajează nici o tendinţă mimetică, fiind dominată de principii informale. Aceste „non-forme” sau „încă-non-forme” (ca să folosim termenii lui Georges Mathieu, promotorul taşismului) comunică cu haosul originar, cu tensiunile existente în selva oscura ce aparţine orizontului primordial.
Din momentul când se declanșează energiile creatoare, în curgerea indistinctă a materiei cromatice se ivesc primele organizări geometrice sau elemente figurative, toate rezultate ale înstăpânirii în câmpul imaginii a valorilor raționale. Cu o rară frenezie, artista se lasă invadată de o imagerie bogată, care ne pune în contact cu un necurpins teritoriu al imaginarului.
Fixând momentul ieșirii din zodiac informalului, grădina, explozia vegetalului amintește bucuriile ”primului om, în prima dimineață a lumii”. Alina Rizea crede în puterea regeneratoare a vegetalului, de aceea se apleacă cu o deosebită atenție asupra detaliilor. Uneori, privirea și simțul analitic se îndreaptă asupra rădăcinilor, care o impresionează cu vitalitatea lor, iar alteori se concentrează asupra florii, asupra limbajului cromatic.
Situându-și punctul de observație în centrul unei grădini, artista descoperă, dincolo de euforia de moment, sedimentele culturale ce însoțesc miracolul vegetației. Prin minuția execuției, prin rafinamentul formelor și nuanțelor, tablourile se încarcă de trimiteri la lumea Extremului Orient. O floare poate singură să dezvolte în jurul său întreaga poetică a vizibilului.
Într-o altă serie de lucrări, adâncind cufundarea în memoria intangibilă a timpului, Alina Rizea întâlnește chipuri pe care vrea să le salveze din jocul perisabil al întâmplării și să le aducă în actualitate. În drumul lor, aceste chipuri întâlnesc tușe deconstructive care se insinuează din fundalul imaginii, unde asemenea izbucniri libere au rămas din tensiunie de altădată. Dar oricât de insistente ar fi valurile abstracte, noile construcții, figurile din scenariile biblice sau cele ce evocă diverse instantanee culturale triumfă, destrămând umbrele petelor informale și impunând principiul ordinii.”
“Zăpezi de imagini” Marin Gherasim, Alina Rizea
1 ianuarie 1970
Grădini, chipuri, zidiri
1 ianuarie 1970
„Gradini, chipuri, zidiri” la Calpe Gallery Timisoara
1 ianuarie 1970
“Arhitectura grădinii” De la Tescani în Toscana, grădinile de vis al Alinei Rizea
1 ianuarie 1970
Victoria Anghelescu
Publicat Miercuri, 06 martie 2013
Cotidianul.ro
Discursul criticului de artă Pavel Șușară la vernisajul expoziției personale « Arhitectura Grădinii » Alina Rizea Gherasim, februarie 2013, galeria Căminul Artei, București
1 ianuarie 1970
Arhitectura Grădinii
1 ianuarie 1970
Misterioasele Chipuri si Locuri
1 ianuarie 1970
Mătase, chipuri, grădini
1 ianuarie 1970
Chemarea grădinii
1 ianuarie 1970
”Discursul pictural pe care îl instituie Alina Rizea ne apare ca un act de întemeiere, ca semn al afirmării forţelor creatoare, al deschiderii unor procese raţionale în care fiinţa artistei îşi află identitatea. Starea iniţială a spaţiului său pictural nu angajează nici o tendinţă mimetică, fiind dominată de principii informale. Aceste „non-forme” sau „încă-non-forme” (ca să folosim termenii lui Georges Mathieu, promotorul taşismului) comunică cu haosul originar, cu tensiunile existente în selva oscura ce aparţine orizontului primordial.
Din momentul când se declanșează energiile creatoare, în curgerea indistinctă a materiei cromatice se ivesc primele organizări geometrice sau elemente figurative, toate rezultate ale înstăpânirii în câmpul imaginii a valorilor raționale. Cu o rară frenezie, artista se lasă invadată de o imagerie bogată, care ne pune în contact cu un necurpins teritoriu al imaginarului.
Fixând momentul ieșirii din zodiac informalului, grădina, explozia vegetalului amintește bucuriile ”primului om, în prima dimineață a lumii”. Alina Rizea crede în puterea regeneratoare a vegetalului, de aceea se apleacă cu o deosebită atenție asupra detaliilor. Uneori, privirea și simțul analitic se îndreaptă asupra rădăcinilor, care o impresionează cu vitalitatea lor, iar alteori se concentrează asupra florii, asupra limbajului cromatic.
Situându-și punctul de observație în centrul unei grădini, artista descoperă, dincolo de euforia de moment, sedimentele culturale ce însoțesc miracolul vegetației. Prin minuția execuției, prin rafinamentul formelor și nuanțelor, tablourile se încarcă de trimiteri la lumea Extremului Orient. O floare poate singură să dezvolte în jurul său întreaga poetică a vizibilului.
Într-o altă serie de lucrări, adâncind cufundarea în memoria intangibilă a timpului, Alina Rizea întâlnește chipuri pe care vrea să le salveze din jocul perisabil al întâmplării și să le aducă în actualitate. În drumul lor, aceste chipuri întâlnesc tușe deconstructive care se insinuează din fundalul imaginii, unde asemenea izbucniri libere au rămas din tensiunie de altădată. Dar oricât de insistente ar fi valurile abstracte, noile construcții, figurile din scenariile biblice sau cele ce evocă diverse instantanee culturale triumfă, destrămând umbrele petelor informale și impunând principiul ordinii.”
“Zăpezi de imagini” Marin Gherasim, Alina Rizea
1 ianuarie 1970
Grădini, chipuri, zidiri
1 ianuarie 1970
„Gradini, chipuri, zidiri” la Calpe Gallery Timisoara
1 ianuarie 1970
“Arhitectura grădinii” De la Tescani în Toscana, grădinile de vis al Alinei Rizea
1 ianuarie 1970
Victoria Anghelescu
Publicat Miercuri, 06 martie 2013
Cotidianul.ro
Discursul criticului de artă Pavel Șușară la vernisajul expoziției personale « Arhitectura Grădinii » Alina Rizea Gherasim, februarie 2013, galeria Căminul Artei, București
1 ianuarie 1970
Arhitectura Grădinii
1 ianuarie 1970